Ieri, am fos invitat de verisorii mei Geta,
Mihai si Nelu la praznicul de un an de zile intru pomenirea lui badia Ghita, la
Iezareni langa Iasi. Drumul imi este cunoscut intrucat l-am parcurs de
nenumarate ori inca din anii 60, de pe vremea studentiei. Atunci veneam din
Copou cu tramvaiul pana in piata Dimitrov, actual piata Independentei, dupa
care luam tramvaiul de la Victoria pana in Podul Rosu, apoi cu autobuzul pana
in Iezareni. In vremea aia nu exista asfalt.Soseaua actuala Nicolina, era
pavata cu caldaram ce se termina sus in Targusor, dupa care pe drum cu prundis,
coborai la vale in stinga treceai un parau si o faceai la dreapra urcind spre
baza de receptie si coborai la Iezareni vreo doi km. Iezarenii pe acele timpuri
se limita la satul de la sosea cateva case.Acum nu a mai ramas din cele de
atunci decat digul iazului. Pana si livada intensiva a disparut odata cu
...democratizarea tarii. A aparut un nou cartier , pe ambele maluri ale
iazului, bineinteles cartier de vile, cum se poarta acum. De multe ori drumul
acesta, de la Podul Rosu la Iezareni din lipsa de bani il faceam pe jos.Cum
treceai calea ferata, nu exista actuala pasarele, intrai intr-o zona de case de
tara, oricum mai aratoase, erau din Iasi, nu?.Drumul de la baza de receptie la
vale era pe un camp.Atunci se lucra la infiintarea livezii, la care a lucrat si
tatal meu. Statea in gazda la badia Ghita, care reaspundea de digul iazului si
probabil de paza acestuia contra braconieriilor. Ieri a fost o zi frumoasa
chiar calda, spre 20 de grade. Ca la orice praznic te intalnesti cu rude sau
prieteni ale gazdei. Eu am intalnit printe altii si niste consateni,
cordareni de-ai mei, cu care am depanat amintiri, lucru care m-a facut sa scriu
aceste randuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu