duminică, 12 noiembrie 2017
duminică, 5 noiembrie 2017
DIALOG IMAGINAR ÎNTRE STĂPÂNUL ÎNTUNECAT AL LUMII ŞI UN SUPUS SLUJBAŞ
-Mare STĂPÂN, al omenirii, cel de nimeni văzut, dar de toți ascultat, avem o
mare problemă.
-Spune, te ascult !
-La gurile Dunării trăiește un popor afurisit, avem mari probleme cu ei, sunt
prea rezistenți. Sunt un popor vechi de când lumea, origini sănătoase, sunt
oameni inteligenți, puternici, trăiți în aer curat și cu apă curată, au o
imunitate de fier, cu ei nu merge precum la ceilalți. Am urmat planul întocmai,
îi conduc ai noștri, le-am distrus țara, industria, i-am făcut sclavi în țara
lor, i-am dezbinat, i-am promovat pe cei mai nedemni dintre ei, i-am umilit,
i-am făcut să plece în toată lumea, dar cu toate astea rezistă.
-I-ați ”reeducat” ?
-Da STĂPÂNE, tot sistemul de educație e praf, le-am alterat cunoașterea, toate
”învățăturile” sunt aranjate, i-am umplut de proști cu diplome, a funcționat
din plin.
-Le-ați otrăvit hrana ?
-Le-am otrăvit STĂPÂNE, de la chimizare agricolă cu cele mai tari otrăvuri, la
”E”-uri alimentare în toată hrana procesată, se supun întocmai la ”Codex
Alimentarius”.
-Le-ați otrăvit apa, le-ați distrus toate izvoarele de apă naturală, de apă
vie?
-Le-am otrăvit STĂPÂNE, le-am distrus toate izvoarele naturale, doar apă
îmbuteliată sub controlul nostru, devitalizată și ”îmbogâțită” cu ce trebuie:
clor, fluor, metale grele, tot. Am reușit să băgâm în apa lor freatică cele mai
toxice și radioactive substanțe, prin fracturare hidraulică STĂPÂNE, a mers la
fix, chipurile prospectam.
-Le-ați otrăvit aerul, le-ați distrus pădurile ?
-Le-am ras toate pădurile și încă o mai facem, iar chemtrails la greu STĂPÂNE,
tot cerul e plin de aburul otrăvitor.
-Să nu mai fie nimic natural nealterat, nepângărit, neotrăvit sau nemodificat
genetic.
-Le-am distrus toate semințele naturale, acum toată agricultura lor și tot ce
plantează în grădină e de ”la noi”, modificate genetic. Zootehnie nu prea mai
au, iar ce mai e, e cu soiuri de ”la noi”, iar restul primesc direct de afară.
-Ce rată aveți ?
-Slab stăpâne, sub 25% reducerea populației, dar perspective sunt, au deja cea
mai mare rată a cancerelor.
-Puțin, foarte puțin !
-Știu STĂPÂNE, de asta suntem îngrijorați, ăștia sunt prea rezistenți, mânâncă
otravă și nu crapă, nu știu ce organisme au, dar prea puțin din ortăvurile
noastre ajung în sângele lor.
-Asta e, băgați-le otrava direct în sânge !
-Direct, dar cum STĂPÂNE ?
-Prin vaccinuri idiotule, dar ai grijă să fie toți vaccinați ! Băgați mai întâi
frica-n ei, epidemii, cazuri emoționante intens mediatizate, știți voi.
-Ești un geniu STĂPÂNE, așa vom face, avem pe-ai noștri sau corupți de-ai lor
peste tot, o să pregătim o lege a vaccinării obligatorii, o să-i otrăvim pe
toți, le alterăm iremediabil ADN-ul, să nu mai fie nici urmă de această rasă. O
să reușim STĂPÂNE, în sfârșit o să avem un teritoriu liber la gurile
Dunării.
-Da’ ce facem cu corupții lor, ca să nu vorbească după ?
-Scăpați și de ei după, da’ la cât i-am dresat, cred că o să ceară singuri să
se vaccineze, ca marea majoritate a populației. Dacă nu, știți voi, după ce
ne-am folosit de ei ...
Slujbasul
disciplinat
Sursa:
de la lume adunate ...
vineri, 22 septembrie 2017
joi, 14 septembrie 2017
ZIUA CRUCII
Credincioşii ortodocşi,
greco-catolici şi romano-catolici prăznuiesc în 14 septembrie, Înălţarea
Sfintei Cruci. Este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor şi, în
orice zi ar cădea, este praznic şi post. Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a fost
instituită în urma a două mari evenimente: aflarea Crucii pe care a fost
răstignit Hristos şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului de către episcopul
Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea Crucii de la perşi
în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius. Acesta a depus-o cu mare
cinste în Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia
a înălţat-o în văzul credincioşilor, la 14 septembrie 630. Biserica a rînduit
sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a Domnului Iisus Hristos la 14 septembrie,
în amintirea zilei cînd a fost redescoperită, pe Golgota, de către Sfinţii
Împăraţi Constantin şi Elena. Aceştia au găsit nişte cruci şi, neştiind care
este Crucea Domnului, au atins, la îndemnul îngerului, crucile de trupul unei
femei moarte. Atunci cînd a fost atinsă cu Sfînta Cruce, femeia a înviat.
Crucea a fost înălţată pentru a fi văzută de mulţime şi, de atunci, acest
praznic a fost trecut între sărbători. Astăzi, fragmente din lemnul sfînt se
află la Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol şi
Muntele Athos. Cea mai mare bucată este la Mănăstirea Xiropotamou, din Sf.
Munte Athos. Dar chiar dacă astăzi ne-au rămas doar fragmente ale Sfintei
Cruci, simbolul crucii este neştirbit. Făcîndu-ne cruce, evocăm patima
mîntuitoare pentru lume a lui Iisus.
Crucea pe care a fost răstignit Iisus,
găsită printr-o minune
Primul mare împărat creştin,
Constantin cel Mare, trăia cu dorinţa de a afla Crucea pe care fusese răstignit
Mîntuitorul, pentru aceasta el trimiţînd-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa
Elena. În decursul timpului, peste locul unde se spunea că se află îngropată
Crucea, fusese construit un templu păgîn. După dărîmarea acestuia, au fost
găsite trei cruci, iar alături de ele o inscripţie pe care scria „Iisus
Nazarineanul, Regele Iudeilor“. Neştiindu-se însă care este crucea pe care
fusese răstignit Hristos, a fost adusă o femeie bolnavă, pe moarte, care la
atingerea uneia dintre cele trei cruci s-a însănătoşit. Astfel, printr-o minune,
a fost aflată Crucea pe care fusese răstignit Hristos. Constantin cel Mare a
zidit în acel loc o biserică, Biserica Învierii Domnului, sfinţită la 13
septembrie 335. A doua zi, la 14 septembrie, episcopul Macarie al Ierusalimului
a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfîntul lemn al Crucii Răstignirii,
pentru ca toţi cei de faţă să-l vadă.
Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, Înălţarea Sfintei Cruci se
marchează cu post, pentru că ne aduce aminte de Patimile şi de Moartea
Mîntuitorului Hristos. Astăzi, pămîntul „se închide“. Potrivit tradiţiei
populare, de Ziua Crucii, pămîntul „se închide“ pentru plante, insecte şi
reptile, adică toate gîngăniile şi şerpii intră în pămînt unde iernează pînă la
Alexii (17 martie). Şerpilor care au muşcat oameni nu li se permite acest
adăpost, astfel ei vor putea fi ucişi în această zi pentru a li se şterge
păcatul. Nu se taie lemne pentru ca să nu intre şarpe în casă. Este şi ultima
zi în care se culeg buruieni de leac pentru că „pămîntul se usucă“, plantele
rămase sînt considerate necurate.
În sudul ţării, unde sărbătoarea se numeşte Cîrstovul Viilor, se începe culesul viilor şi se bat nucii. La cules se lasă păsărilor ultimul buştean al viei considerat „strugurele lui Dumnezeu“. Tot astăzi se pomenesc morţii şi se împart alimente şi vase de ceramică.
Ziua crucii (14 septembrie) este
data ce vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei. Principalele obiceiuri
si practici de schimbare a anotimpului calduros (vara) cu unul rece (toamna) sunt
concentrate in jurul echinoctiului de toamna si se manifesta cu ocazia unor
sarbatori religioase sau populare ce ating maximul la Ziua Crucii. Calendarul
popular consemneaza aceasta zi si sub alte denumiri cum ar fi Carstovul Viilor
sau Ziua Sarpelui. Sub prima denumire, ziua este cunoscuta mai ales in zonele
deluroase si sudice ale tinutului, in zonele viticole, marcand inceputul
culegerii viilor, iar sub denumirea de Ziua Sarpelui este cunoscuta
pretutindeni. Acum se crede ca serpii si alte reptile incep sa se retraga in
ascunzisurile subterane, hibernand pana in primavara urmatoare, la 17 martie (
Alexiile ). In lumea satelor inca se mai crede ca serpii, inainte de a se
retrage, se strang mai multi la un loc, se incolacesc si produc o margica
numita "piatra nestemata", folositoare pentru vindecarea tuturor
bolilor. De Ziua Crucii se strang ultimele plante de leac (boz, micsunele,
matraguna, navalnic) ce se duc, impreuna cu buchetele de flori si busuioc, la
biserica, pentru a fi puse in jurul crucii si a fi sfintite. Plantele sfintite
se pastreaza, apoi, in casa, la icoane sau in alte locuri ferite, fiind
folosite la nevoie in vindecarea unor boli sau sunt utilizate la farmecele de
dragoste (navalnicul). Se considera ca acum florile se plang una alteia pentru
ca se usuca si mor iar cele ce infloreau dupa aceasta zi (brandusa de toamna)
erau socotite flori ale mortilor.Busuiocul sfintit de Ziua Crucii se punea in
vasele de apa ale pasarilor, pentru a le feri de boli, in lautoarea fetelor,
pentru a nu le cadea parul, si la stresinile caselor, pentru a le feri de rele,
in special de trasnete.In aceasta zi, in Bucovina se savarseau acte ritualice
cu scop apotropaic sau fertilizator. De exemplu, oamenii atarnau in ramurile
pomilor fara de rod vite de castraveti si cruci de busuioc sfintit crezand ca,
in modul acesta, vor beneficia de rod bogat in toamna viitoare.În sudul ţării, unde sărbătoarea se numeşte Cîrstovul Viilor, se începe culesul viilor şi se bat nucii. La cules se lasă păsărilor ultimul buştean al viei considerat „strugurele lui Dumnezeu“. Tot astăzi se pomenesc morţii şi se împart alimente şi vase de ceramică.
marți, 25 iulie 2017
duminică, 12 martie 2017
TRADITII POPULARE LA ROMANI!
Sfintii
40 de Mucenici sunt praznuiti de Biserica Ortodoxa, in fiecare an, pe data de 9
martie. Acesti mucenici au trait in vremea imparatului Licinius (308-324),
prigonitor al crestinilor. Sfintii 40 de Mucenici erau soldati crestini si
faceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Acestia nu erau doar
romani de origine, ci si greci, amestecati cu armeni. Afland despre credinta
lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit sa se inchine idolilor.
Deoarece au refuzat, au fost intemnitati timp de opt zile si batuti cu pietre.
Prin semne divine au fost insa intariti in dreapta credinta. Dupa aceste
chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin inghetare, in lacul
Sevastiei. La miezul noptii, unul dintre cei 40 de mucenici, a iesit din apa
din cauza gerului. Alergand spre baia calda, pusa de cei ce slujeau idolilor, a
murit. Cei ramasi sa indure gerul au inceput sa se roage: "Ajuta-ne
Dumnezeule, Mantuitorul nostru, usureaza-ne sarcina si alina iutimea
vazduhului, ca spre Tine nadajduim, ca sa nu ne rusinam si sa cunoasca toti ca
ne-am mantuit strigand catre Tine". In urma acestei rugaciuni s-au
petrecut mari minuni: apa lacului s-a incalzit, gheata s-a topit si 40 de
cununi stralucitoare au pogorat asupra mucenicilor.
Potrivit tradiţiei populare, femeile fac în această zi mucenici în formă de
opturi.
Aceştia sunt duşi la biserică pentru a fi binecuvântaşi, iar apoi sunt
consumaţi în familie și dați de pomană, în cinstea celor morți. În această zi
se termină ciclul celor „nouă babe” (Baba Dochia moare și se transformă în
stâncă) și începerea șirului „zilelor moșilor”, ce marchează începutul zilelor
agricole. Se pomenesc morții în biserică, iar o parte din bucate sunt duse în
cimitire, la mormintele celor dragi, însoțite de flori și lumânări.
De
Mucenici, nu se lucrează. În tradiţia populară se spune că, dacă vrei să fii
sănătos tot anul, nu trebuie să munceşti în această zi, altminteri vei fi
pedepsit de sfinţi cu 40 de săptămîni de boală. Ziua Mucenicilor este și un
prilej de prognozare a vremii. Se consideră că dacă va ploua în această zi, va
ploua și de Paște. În comunitățile rurale, există obiceiul de a se scoate
plugul la arat, ziua de 9 martie fiind un simbol al începutului unui nou an
agricol
Abonați-vă la:
Postări (Atom)