Fotos

ZIUA RECORDULUI!

  Lungime 349 m., latime 227., cel mai mare drapel national din lume!

                                           Vă salut! Să aveţi o săptămână plină cu de toate!

CASA REGALĂ A ROMANIEI -2-

Regele Carol al II-lea este cel mai controversat dintre cei patru Regii ai Romanie. Foarte mulţi au văzut în el principalul vinovat pentru dezmembrarea statului român la începutul celui de al doilea război mondial. Carol al II-lea a instaurat prima dictatură din Romania secolului al XX-lea. Viaţa lui aventuroasă, a fost criticată de toţi contemporanii săi, indignându-i până şi pe cei mai loiali susţinători ai monarhiei. Fiu al Principelui moştenitor, Ferdinand şi al Principesei Maria, Carol  s-a născut în anul 1893 pe 3 oct. la Sinaia, fiind primul Rege din dinastia de Hohenzollern născut în Romania, botezat conform constituţiei, în religia ortodoxă. Mama lui îl descria ca pe un ,, copil frumos, cu bucle aurii’’.  De educaţia lui s-a ocupat însuşi Regele Carol I, pentru a-i asigura o pregătire necesară unui viitor suveran. Principele Carol s-a dovedit a fi un tânăr inteligent şi sârguincios, cu o personalitate debordantă. Problemele nu au întârziat însă să apară. Odată cu accederea la tron a tatălui său, Regele Ferdinand, Carol devenea la 21 de ani, moştenitorul direct al tronului Romaniei. Tot la acea vârstă el devenea şi senator de drept în parlament. În timpul Primului Război Mondial, în 1918, când întregul guvern şi Casa Regală erau în refugiu la Iaşi, Carol a păsăsit garnizoana în care se afla, fugind la Odesa, împreună cu iubita sa Ioana Zizi Lambrino, fiica unui maior din anturajul curţii. 

Carol al II-lea cu ZIZI

 Acolo în 13 sept. cei doi s-au căsătorit. A doua zi după căsătorie, Carol a telegrafiat tatălui său: “Telegramă. Iaşi. Regelui Ferdinand. Eu am luat în căsătorie pe Zizi Lambrino. Răspundeţi dacă eu pot să mă întorc cu ea, sau trebuie să continui drumul către Franţa. Carol”. După lungi discuţii contradictorii, Carol a fost convins de mama sa, să se întoarcă în România. Aici îl aştepta o veste proastă. Consiliul militar a informat că acţiunea prinţului se numeşte dezertare şi este pedepsită de Codul Justiţiei Militare. Pentru a nu complica lucrurile regele a hotărât, prin autoritatea ierarhică a lui Averescu, o pedeapsă de 75 de zile de arest la mânăstirea Horaiţa din Bicaz.  La 21 ianuarie 1919, secţia a II-a a Tribunalului  Ilfov, anulează căsătoria. Cu toate acestea Carol a continuat să se întâlnească cu soţia sa. Încercând o altă soluţionare a gravei crize morale pe care Carol o provoca Tronului şi ţării, regele încearcă să-l trimită într-o misiune comercială în Japonia. Carol se automutilează, împuşcându-se în coapsă.  În cursul lunii mai 1919, Zizi Lambrino îl anunţă că a rămas însărcinată. Într-o scrisoare de răspuns, Carol nu lasă dubii asupra paternităţii: “N-aş putea admite niciodată ca acest copil să fie nelegitim şi, orice s-ar întâmpla, am să-l recunosc totdeauna. La 8 ianuarie 1920 s-a născut Carol Mircea Grigorie Lambrino, fiul lui Carol şi al Ioanei Valentina. 

Pe actul de naştere, numele tatălui a fost lăsat gol. Ca urmare a insistenţelor părinţilor săi, pentru a o uita pe Ioana Lambrino, Carol pleacă la 21 februarie 1920 într-o călătorie în jurul lumii. Se va întoarce la sfârşitul lunii septembrie şi va accepta căsătoria cu o prinţesă de sânge, principesa Elena a Greciei (27 februarie 1921). Ioana Maria Valentina Lambrino, a fost soţia regelui Carol al II- lea timp de cîteva luni, în perioada septembrie 1918 - ianuarie 1919. „Rodul iubirii“ lor, Carol Mircea Grigore, nu a avut niciodată statut de „os regal sau de sange albastru“, cu toate că a fost recunoscut de Carol. 

IOANA  MARIA VALENTINA  LAMBRINO  s-a născut în anul 1896 în localitatea Roman. Alintată încă din copilărie cu numele de ,,ZIZI’’, făcea parte dintr-o familie aristocratică, de origine greco-bizantină.  Familia acesteia  se trăgea din principii Brâncoveanu şi era înrudită prin alianţă cu principele Alexandru Ioan Cuza. Carol al II-lea a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. În anul 1921, Carol a cunoscut-o pe Elena,  fiica  Regelui  Constantin  al  Greciei. Cei doi se vor  căsători în acelaşi an. Pe 25 oct. 1921 se naşte  Mihai, viitorul Rege al Romaniei. Naşterea copilului a marcat starea de sănătate a principesei Elena, ceea ce a  dus la o răcire a relaţiilor dintre cei doi. Între timp, Carol avea să o cunoască pe Elena (Magda) Lupescu, care avea să-l domine toată viaţa. Un mare scandal avea să se declanşeze atunci când, Carol a fugit cu amanta sa La Paris, renunţând pentru a doua oară la drepturile sale de moştenitor al Coroanei. În 1925, Regina Maria nu ezita să îşi considere fiul ,,un om bolnav, un om obsedat’’.Tatăl său, Ferdinand, îi găseşte şi o poreclă, ,,Creanga putredă’, pe care considera că trebuie să o taie, pentru a salva coroana. De data aceasta, Regele Ferdinand l-a îndepărtat din Familia Regală, desemnându-l ca moştenitor pe nevârstnicul său nepot Mihai.
Elena a fost fiica lui Constantin I, regele Greciei Şi a soţiei sale, Sofia de Prusia.

Pe data de 10 martie 1921 s-a căsătorit cu viitorul Rege Carol al II-lea (care îi era şi văr de gradul al II-lea). În 1920, fratele cel mare al Elenei, George, s-a logodit cu Prinţesa Elisabeta a Romaniei, fiica regelui Ferdinand. Sosită în Romania pentru a cunoaşte ţara cumnatei sale, Elena a aflat groaznica veste a morţii fratelui său, Alexandru, rămas Rege al Greciei. Pierderea fratelui a răvăşit-o pe Elena, care a luat o hotărâre ce îi va schimba viaţa: să nu se mai întoarcă în Grecia. Prima impresie avută despre Romania a fost foarte buna in comparatie cu Grecia la acel moment: „Biata Grecie, mică şi distrusă de atâţia ani de suferinţă! Ce deosebită este această Românie plesnind de bunăstare şi deja vindecată de rănile recentului război!“, notează ea în caietele de amintiri. Apropierea de Carol a devenit firească, iar atunci când tânărul prinţ i-a cerut Regelui Constantin mâna fiicei sale, Elena s-a bucurat incert: „Mă simţeam atrasă de el, şi în timp, eram sigură că m-aş fi putut îndrăgosti de el. Dar ceea ce m-a făcut cu adevărat să îi accept cererea în căsătorie, a fost gândul la Alexandru. În tot timpul exilului, nu sperasem decât să mă întorc în Grecia, dar acum, că el nu mai era acolo, am simţit că nu mai am puterea să revăd Atena“. 

Elena şi Carol s-au căsătorit la Atena, pe 10 martie 1921. Ei erau veri de gradul al II-lea, străbunica lor fiind celebra regină Victoria a Marii Britanii. O săptămână mai devreme, fratele Elenei şi sora lui Carol îşi uniseră destinele. A fost un capriciu al mamei lui Carol, Regina Maria, care a dorit să asiste pe îndelete la ambele ceremonii. Țăranii superstiţioşi din Grecia au prezis că mariajele se vor destrăma, nefiind făcute, după datină, dovedindu-se că au avut dreptate. Căsătoria n-a durat decât până în 1928, când cei doi soţi s-au despărţitt, după cea dintâi abdicare a lui Carol, în 1925. Soţia oficială, recunoscută, a lui Carol al II-lea, Regina Elena, e cea mai puţin cunoscută dintre reginele României. Când Carol a renunţat la tron, părăsind România, după ce începuse legătura cu Magda Lupescu, regina Elena a rămas în ţară împreună cu fiul ei, fără a deţine însă nici o poziţie oficială şi fără a fi membră în consiliul de regenţă care conducea ţara în locul regelui minor Mihai.

După renunţări repetate la tronul României, clasa politică românească şi familia regală, profund afectate, decid măsuri drastice împotriva principelui Carol. Astfel, la 1 ianuarie 1926, este publicată hotărârea Consiliului de Coroană, din 31 decembrie 1925, privind renunţarea la tron.

 La 4 ianuarie 1926, Parlamentul hotărăşte să-l desemneze moştenitor pe micul principe Mihai, de numai cinci ani. Conducerea ţării este încredinţată provizoriu Regenţei. Prin renunţarea la calitatea de moştenitor, Carol devine cetăţeanul  Carol Caraiman (numele de Caraiman i-a fost dat de tatăl său). 

Între anii 1925-1930, destinul îl poartă în Franţa, alături de Elena Lupescu, femeia pentru care a nutrit o pasiune mistuitoare. Când Carol s-a întors în ţară şi a fost proclamat rege, în 1930, au fost făcute câteva tentative de împăcare, cu Regina Elena, la iniţiativa guvernului, dar când a devenit clar că, de fapt Carol, care se instalase la palat împreună cu metresa lui, nu dorea acestă împăcare, divorţul s-a finalizat, iar în urma şicanelor din partea regelui, Regina-Mamă Elena a fost silită să plece în exil, în 1932. In timpul domniei regelui Carol al II-lea, România a cunoscut un avânt economic fără precedent. Interesul regelui pentru dezvoltarea industriei, agriculturii, comerţului, dotarea armatei, participarea la numeroase expozitii, ascensiunea culturală şi a artelor i-au atras dragostea şi simpatia poporului român.

Dezamăgirea regelui Carol al II-lea faţă de  activitatea clasei politice româneşti din deceniul al treilea al secolului al XX-lea, îl determină să ia măsuri drastice, ajungându-se  în cele din urmă la  îngrădirea sistemului democraţiei parlamentare. Apogeul politicii autoritare a regelui este atins în 1938, an în care este decretată dictatura regală şi desfiinţarea partidelor politice, înlocuite de un partid unic, Frontul Renaşterii Naţionale. Instaurarea dictaturii carliste a fost facilitată de contextul european şi de dezamăgirea populaţiei faţă de partidele politice, măcinate de luptele dintre ele şi dezinteresate de soarta ţării. Mişcări extremiste, precum Mişcarea Legionară, cunoscute mai ales pentru actele de violenţă şi antisemitism, devin către finalul deceniului carlist,  tot mai operante. În cei zece ani de domnie, au fost asasinaţi doi prim-miniştri, liberalul I.G. Duca (decembrie 1933) şi ţărănistul Armand Călinescu (septembrie 1939). În tot acest timp, deasupra Europei se adună nori negri, prevestitori ai unui nou Război Mondial. Înconjurat de o camarilă alcătuită din oameni de afaceri şi finanţişti, Carol al II-lea devenea din ce în ce mai nepopular.

 Anii care au urmat aveau să grăbească sfârşitul României Mari: în august 1939, între Germania hitleristă şi URSS-ul lui Stalin s-a semnat un protocol secret, care prevedea printre altele şi împărţirea teritorială a României, temerile regelui devenind o certitudine. Această înţelegere a fost pusă în aplicare un an mai târziu, când URSS a ocupat Basarabia şi Bucovina de Nord, la 26 iunie 1940. La 19-21 august 1940 sub "protecţia" diplomaţiei naţional-socialiste şi sub spectrul sumbru al forţelor armate germane, au loc aşazise "tratative" romano-bulgare, prin care România este obligată de nemţi să cedeze Cadrilaterul, provincie populată majoritar de români, iar Ungaria, sprijinită tot de către germani, ocupă Ardealul de Nord-Vest, la 30 august 1940. La 1 septembrie 1939 - Începea cel de-al doilea razboi mondial. Pierderea acestor teritorii fără să se fi tras nici un foc de armă a fost considerată o ruşine naţional. Lipsa sprijinului intern şi internaţional, incapacitatea de a face faţă manifestărilor de nemulţumire, il determină pe regele Carol al II-lea să abdice. 6 septembrie 1940  Carol abdica in favoarea fiului său, Mihai care devine pentru a doua oara Rege, (Mihai I). 7 septembrie 1940 - Regele Carol al II-lea părăseşte Romania împreună cu concubina sa Lupeasca, cu o garnitură de tren, se spune plină cu obiecte de arta şi multe valori, care aparţineau de fapt statului român. O unitate de patrioţi români încearcă fără succes, oprirea trenului fostului suveran, în Banat.

Carol a rămas în exil tot restul vieţii sale. Se pare că atât în timpul celui de-al doilea război mondial cât şi în perioada post-belică, Carol a făcut anumite încercări de a-şi recupera tronul, dar nu a avut nici un sprijin politic intern sau extern. Carol a murit în Portugalia, la 3 aprilie 1953. fiind îngropat la capela Regilor Portugaliei din Estoril. În anul 2003, rămăşiţele sale au fost aduse în România, fiind reînhumat la Mănăstirea Curtea de Argeş, în afara bisericii în care se odihnesc regii României. Regele Mihai nu a participat la ceremoniea  reînhumarii osemintelor tatălui său, fiind reprezentat de Principesa Margareta şi Principele Radu.

Carol si Lupeasca

Au fost aduse în ţară şi osemintele Elenei Lupescu, amanta şi din 1947, soţia lui Carol al II-lea, care i-a supraveţuit acestuia aproape 25 de ani. LUPEASCA moare în 1977. Ea a fost înhumată separat, la numai câţiva metri de Carol II. Elena Lupescu este un personaj fascinant. Pe seama ei au circulat numeroase zvonuri. Chiar şi în privinţa numelui său au existat numeroase controverse: Elena Lupescu fostă Ţâmpeanu, (prin căsătoria cu un ofiţer român), s-ar fi numit de fapt Magda Wolf sau Duţa Grumberg. Şi mai numeroase i-au fost însă poreclele: “Înalta Doamnă”– pentru camarila regală, ,,Femeia nefastă”– pentru inamicii politici, “Duduia”– pentru apropiaţi, sau pur şi simplu “Lupeasca”. In epocă s-a făcut mare caz de originea sa evreiască , origine pe care ea a negat-o. In 1927, ea scria în  “Memorii”: “Sunt născută la Bucureşti, tatăl meu era român iar mama  rusoaică. 

Lupeasca lui Carol

Tatăl meu era chimist. Am prieteni foarte iubiţi printre evrei şi dacă aş fi evreică aş fi mândră de aceasta’’. Un raport al Direcţiei Generale al Poliţiei, datat iunie 1935, arată că Elena Lupescu s-a născut la Iaşi şi că este fiica farmacistului Nicolae Lupescu, fost Nuham Grunberg, evreu botezat. Chiar în privinţa anului de naştere există controverse. În aceleaşi ,,Memorii’’ publicate în 1927, ea susţine că ar fi cu şase ani mai tânătă decâ Carol, adică s-ar fi născut în 1899.

Carol Mircea,

primul fiu al Regelui Carol al II-lea şi fratele Regelui Mihai a decedat la Londra la vârsta de 85 de ani. A fost inmormântat peste câteva luni in Cimitirul Manastirii Cozia, judetul Valcea, ctitorie a  Domnitorului Mircea cel Batran. Carol Mircea (Carol Mircea Grigorie Lambrino) s-a născut la 8 ianuarie  1920, la Bucureşti, în urma căsătoriei  Regelui Carol al II-lea cu Ioana Maria Valentino (ZIZI) Lambrino. Această căsătorie a fost anulată, însă originea regală a lui Carol Mircea a fost recunoscută în urma a două procese, în Franţa şi Portugalia. Carol Mircea Grigorie Lambrino  a trăit în exil în Franţa şi Marea Britanie. 

A fost căsătorit de trei ori şi a avut doi băieţi: Paul, care locuieşte în Romania şi Alexandru care locuieşte în America. Fratele mai mare a Regelui Mihai a venit în Romania o singură dată, la inmormântarea bunicii sale Regina Maria. În 2005 revine în Romania,  după un exil de 50 de ani, Regele Mihai a refuzat să vorbească cu fratele său, cei doi neavând niciodată ocazia să se întâlnească.  Prinţul Paul LAMBRINO  se naşte la Paris la 13 august  1948, este fiul lui Carol Mircea şi al Helenei Henriette Nagavitzine, aşadar nepot pe linie paternă a Regelui Carol al II-lea, din prima căsătorie (Odesa 1918) cu aristocrata Prinţesa Ioana Valentina Lambrino. 

Prinţul Paul este căsătorit cu Lia Georgia Triff, cetățeancă americană de origine română şi au un copil de doi ani, Carol Ferdinand, botezat de Băsescu. PRINŢUL ALEXANDRU LAMBRINO născut în 1961 din a doua căsătorie a lui Mircea Carol cu Jeanne Williams, fratele mai mic, al Prinţul Paul,  locuieşte în SUA . Necăsătorit şi fără copii, l-a împuternicit pe fratele său Paul să îi reprezinte drepturile şi interesele în toate procesele din România. Astfel, în urma deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost recunoscuţi ca urmaşii primului  fiu a lui Carol al II-lea.

Mihai I, Rege al României, Principe al Romaniei, fost  Principe de Hohenzollern (n. 25 oct 1921, Sinaia). În perioada domniei tatălui său, Regele Carol al II-lea, cu titlul - Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia. A fost suveran al Romaniei între 20 iulie 1927și 8 iunie 1930, precum și între 6 sept. 1940 şi până la 30 decembrie 1947. Este stră-strănepot al reginei Victoria a Marii Britanii şi văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a. Este al doilea fiu a Regelui Carol al II-lea şi a Reginei Mamă Elena şi fratele lui Carol Mircea Lambrino, primul fiu a lui Carol al II-lea cu Ioana Maria Lambrino(ZIZI).

Copilăria lui Mihai a fost marcată de neînţelegerile apărute între părinţii săi. Nu după mult timp de la naşterea sa, tatăl său, principele Carol, a inceput o aventură  cu cu Elena Lupescu. Această relaţie avea să se dovedească mai mult decât un amor pasager. Carol s-a îndepărtat tot mai mult de soţia sa, şi după trei ani de la prima întâlnire cu Elena Lupescu, fuge cu aceasta, în 1925, la Paris. 

Regele Mihai cu tata, mama şi bunica Regina Maria.

De  acolo îl anunţă pe regeleFerdinand că renunţă la titlul de principe moştenitor. In 1926, Mihai ajungea, la cinci ani, moştenitorul tronului Romaniei. La 20 iulie 1927, la moartea Regelui Ferdinand, plecând de la Sinaia, micul prinţ Mihai, soseşte, împreună cu mama sa Principesa Elena, la Bucureşti,  fiind încoronat Rege.  Fiind minor, este constituită o regenţă. Membrii Regenţei depun jurământul în faţa parlamentului. Regenţa era constituită din trei membrii; principele Nicolae, fiul lui Ferdinand, Miron Cristea Patriarhul Bisericii Ortodoxe şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie. In anul 1930 când tatăl său sa întors în ţară şi a fost încoronat rege, Mihai era elev de şcoală primară. Pentru el acest eveniment a însemnat o adevărată dramă personală. Şi aceasta nu pentru că a fost îndepărtat de la tron, căpătând în schimb un titlu pompos de ,,Mare Voevod de Alba Iulia’’, ci pentru că avea să fie despărţit de mama sa. Deşi, Carol îi promisese lui Iuliu Maniu că va întrerupe relaţia  cu amanta sa, Elena Lupescu, la scurt timp după ce a devenit rege, el a readus-o în ţară. Din această cauză, Principesa Elena a  părăsit ţara,  în 1932, în urma divoţului, stabilindu-se în Italia la Florenţa, unde, Mihai o va vizita de două ori pe an. Principesa Elena  avea să se reîntoarcă în ţară în 1940 când Mihai va redeveni Rege.

După terminarea şcolii primare, la Castelul Peleş, Mihai şi-a continuat studiile într-o clasă special  organizată pentru el. Elevii care urmau să fie colegii lui Mihai au fost selectaţi dintre cei care avuseseră media 10 la admitere în liceu (pe atunci cursurile liceale durau 8 ani, din clasa a 4-a până în clasa a 12-a). Clasa a fost alcătuită din copii din toate categoriile sociale şi includea câte un reprezentant al principalelor minorităţi - un secui şi un sas. Lista profesorilor includea multe nume sonore, savanţi cum ar fi Nicolae Iorga, Simion Mehedinţi. La sfârşitul anilor de studiu se organizau excursii în întreaga ţară, combinate cu lecţii de sinteză din domeniul geografiei şi istoriei. Acestea au oferit viitorului rege posibilitatea de a cunoaşte pe viu multe din lucrurile studiate la curs şi în primul rând cultura, religia şi obiceiurile locuitorilor din toate zonele ţării.

Mihai era tratat la fel ca şi ceilalţi elevi. Intre cei 12 elevi s-au stabilit relaţii de adevărată prietenie, îşi petreceau o bună bucată din vacanţe împreună, la Sinaia. De altfel, unul dintre ei, pe nume Mircea Ionniţiu, avea să devină secretarul particular al lui Mihai, care îl va însoţi în exil în 1948. Mihai, (în vârstă de 18 ani) a fost proclamat rege pentru a doua oară, la 6 sept. 1940 fără depunerea vreunui jurământ pe constituție (aceasta fiind abrogată de Regele Carol al II-lea) şi fără votul de aprobare al parlamentului (suspendat , redeschis abia în 1946). Astfel, Mihai a domnit a doua oară doar „ prin graţia lui Dumnezeu”, ca rege absolut, de drept divin, nu şi constituţional. Legal, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi şeful suprem al armatei şi de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit „Conducător”.

Din 1941, regele Mihai a fost mareşal al României. La 10 mai 1941, de ziua naţională a României, prin decret semnat de Ion Antonescu, regele Mihai a fost înălţat la gradul de mareşal, bastonul fiindu-i înmânat de conducătorul statului. Conducătorul statului (prim-ministru)era generalul Ion Antonescu pe care, după câteva luni, Regele Mihai I îl va înălţa la rangul de mareşal. Regele Mihai a fost timp de câteva luni şeful unui sat naţional-legionar. Şi-a sărbătorit în 1940, la 8 noiembrie, ziua numelui său împreună cu Regina Mamă Elena, generalul Ion Antonescu şi Horia Sima, la Iaşi, locul de naştere al Mişcării Legionare. Până a deveni rege şi după, Mihai a avut şi câteva aventuri pasionale. A cunoscut mai multe femei în tinereţe. Mihai a cunoscut-o pe Mariella Lotti în 1939, când ambii aveau 18 ani. Actrița se afla în România pentru a da o primă reprezentaţie de gală la teatrul regal din Bucureşti.

“Odată încheiate reprezentaţiile trupei în România, Mariella nu s-a întors la Roma. S-a instalat într-un luxos hotel al Capitalei şi a locuit acolo timp de două luni. În fiecare dimineaţă, Mihai de România o lua cu maşina în lungi plimbări”. Războiul a întrerupt idila dintre Mihai de România şi Mariella, femeia fiind obligată să se întoarcă în Italia. De acolo i-a scris zilnic iubitului său, acesta răspunzându-i foarte rar şi tratând-o cu răceală chiar şi în vizitele pe care aceasta le făcea în România. În 1948, Regele Mihai s-a logodit cu prinţesa Ana de Bourbon-Parma, cu care avea să se căsătorească în luna iunie a aceluiaşi an. Astfel, în aprilie 1948, France Dimanche a publicat un material cu titlul: “Abandonată de Mihai de România, actriţa Mariella Lotti se retrage la mănăstire”. Actriţa italiană Mariella Lotti se va călugări, la mănăstirea Llarri, din dragoste pentru Mihai de România.

După ce a aflat că Mihai de România urma să se însoare cu Ana de Bourbon- Parma, Mariella nu şi-a putut domina durerea. Prea multe amintiri recente îi copleşeau mintea”. Avertizat imediat, Mihai de România i-a scris Mariellei pentru a o sfătui să nu ia nici o decizie iremediabilă în acest sens, iar ea a consimţit să aştepte, până la abdicarea lui Mihai. Rămasă luni de zile fără veşti de la el, a aflat, din ziare, despre logodna lui Mihai cu Ana de Bourbon-Parma.

Şi-a reziliat contractele şi a întreprins demersurile pentru a intra în mânăstire. A doua domnie a Regelui Mihai a început în condiţii dramatice, într-o Romanie mică, ciuntită din toate părţile, într-o Europă în război. Prerogativele regale îi fuseseră limitate, întreaga putere executivă aflându-se în mâinile lui Antonescu şi a guvernului compus în mare parte din membrii  mişcării  legionare. Deşi era şeful Armatei şi suveran al Romaniei, participarea sa la deciziile politice şi militare ale guvernului a fost sistematic înpedicată de către Antonescu. Mareşalul, (între timp Antonescu fusese înaintat la rang de mareşal, de către rege) l-a înconjurat

pe Rege cu oameni care îl informau despre toate mişcările  tânărului  suveran. În mijlocul acestor şicane, Regele Mihai a trăit şi un moment de bucurie prin reîntoarcerea mamei sale în ţară. Regina Mamă Elena plecase din ţară în urma divorţului de Carol al II-lea. Antonescu a considerat oportună reîntoarcerea ei , în primul rând pentru a desăvârşi educaţia fiului ei. Anul 1941 avea să marcheze întrarea Romaniei în război. La 22 iunie Antonescu a ordonat armatei să treacă Prutul. În acest fel, Romania s-a alăturat Germaniei în război contra URSS, cu speranţa redobândirii teritoriilor pierdute. Intrarea Romaniei în război a fost bine primită atât de populaţie cât şi de armată, de Rege şi oamenii politici. Dacă recucerirea Basarabiei şi Bucovinei de nord au fost acţiuni populare, continuarea războiului dincolo de Nistru, care reprezinta graniţa de est a Basarabiei istorice şi a Romaniei Mari, a fost întâmpinată cu ostilitate. 

Regina Mama Elena şi Mihai

Regele Mihai s-a opus cu hotărâre, precum şi unii generali din armată sau oameni politici. Iului Maniu a adresat numeroase memorii în care atrăgea atenţia mareşalului Antonescu privind continuarea războiului în teritorii care nu au aparţinut  niciodată Romaniei. În septembrie 1942 începutul ofensivei forţelor aliate l-au convins pe Antonescu că războiul este pierdut. Regele Mihai, care iniţial nu s-a implicat efectiv în politica României, a fost atras să colaboreze cu liderii partidelor politice. La 23 august 1944 Regele Mihai şi-a dat acordul pentru înlăturarea prin forţă a mareşalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite. În urma refuzului lui Antonescu, la 23 august 1944, Regele Mihai l-a destituit şi l-a arestat (deoarece Antonescu a fost numit prim-ministru prin Decret-Regal al lui Carol al II-lea, a fost dreptul Regelui Mihai să abroge decretul anterior, deci, acţiunea a fost legală şi nu o lovitură se stat). Regele a numit prim-ministru pe gen. Constantin Sănătescu, în fruntea unui guvern compus din militari şi reprezentanţi ai Blocului Naţional Democrat, ca miniştri fără portofoliu. 

Regele Mihai: când m-am trezit în acea dimineaţă de 23 august, am fost convins că nu voi apuca ziua următoare. Dar eram hotărât să scot Romania din  alianţa cu Hitler. Armata sovietică era în apropierea graniţei, frontul se rupsese, iar populaţia era sătulă de război. L-am chemat pe mareşal şi pe ministrul de externe Mihai Antonescu la palat. Le-am expus punctul meu de vedere asupra situaţie: România trebuie să solicite încheierea armistiţiului cu Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi SUA. Antonescu a răspuns: ,,mai întâi trebuie să mă consult cu Hitler’’. Şi atunci i-am spus: ,,Asta e, nu-i nimic de făcut’’. A fost semnalul pentru aghiotantul meu, căpitanul Dumitrescu. El a intrat în cameră însoţit de trei ofiţeri. 

MAREŞALUL ION ANTONESCU

Ei l-au anunţat pe Antonescu: ,,Sunteţi arestat’’. Mareşalul şi-a ieşit din fire. ,,Nu pot să las ţara pe mâna unui copil’’. A început să strige la generalul Sănătescu, şeful cancelariei mele militare, viitorul premier. Antonescu a fost luat, iar eu m-am apucat de formarea noului guvern. Regele a difuzat "Proclamaţia către ţară", prin care anunţa revenirea la un regim democratic, încheierea războiului cu Națiunile Unite şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Acestea, însă, nu au împiedicat o ocupaţie sovietică, rapidă, nici capturarea de către URSS a circa 130.000 de militari români, duşi ulterior în prizionierat în Uniunea Sovietică, unde mulţi au pierit în lagărele de muncă forţată. La încheierea războiului, România a semnat Tratatul de pace de la Paris (1946-1947) ca stat duşman învins. În ciuda actului de la 23 august 1944, România a constituit, în ochii URSS, o pradă de război, iar în ochii aliaţilor apuseni, un stat duşman învins. Pe principiul că "cel care ocupă un teritoriu îşi impune şi sistemul său social", armata sovietică a impus venirea la putere a  comuniştilor. La 6 martie 1945 este instalat guvernului Petru Groza, cu dominantă comunistă. Pentru a-şi atrage simpatia populaţiei, acesta legiferează reforma agrară, prin care sunt expropriate peste 1.400.000 ha de pământ, care sunt date la 900.000 de familii de ţărani . La 21 august 1945, Regele Mihai I începe "greva regală", adică refuză să mai promulge decretele-legi ale guvernului. În mod ilegal, însă, guvernul le aplică. Între 7 şi 18 mai are loc procesul mareşalului Ion Antonescu şi al principalilor săi colaboratori; condamnat la moarte, mareşalul va fi executat la 1 iunie 1946. La 19 noiembrie 1946 au loc primele alegeri parlamentare postbelice. Cu toate că rezultatele reale indicau victoria decisivă a Partidului Naţional Țărănesc, rezultatele oficiale falsificate au prezentat victoria cu peste 70% a Blocului Partidelor Democratice. La 30 iulie 1947, liderii Partidului Naţional Țărănesc sunt arestaţi iar partidul este dizolvat. La 6 noiembrie 1947, gruparea PNL-Gheorghe Tătărescu este eliminată din Parlament şi Guvern. Devenită ultima piedică în calea instaurării depline a comunismului, monarhia este abolită prin abdicarea silită a Regelui Mihai la 30 decembrie 1947 şi plecarea acestuia în exil forţat.  

Regina Mamă Elena cu  Mihai

Regele Mihai a abdicat sub imperiul forţei, când şi-a dat seama că nu-şi mai poate lega numele de „mersul înainte al socialismului”.  În ziua abdicării, regele s-a întors la Sinaia, unde a aşteptat completarea detaliilor necesare plecării. Trenul a fost format la Bucureşti, unde s-a îmbarcat o parte din suita regală. Poliţia economică a inspectat în detaliu fiecare bagaj, iar unele persoane au fost supuse la examen corporal pentru a descoperi bijuterii sau devize ascunse. Regele s-a îmbarcat la Sinaia în seara zilei de 2 ianuarie. Peronul gării era pustiu. Pentru a împedica manifestaţiile de simpatie şi de solidaritare, regimul nu a anunţat ora plecării sau ruta şi a fixat orarul astfel ca voiajul prin Transilvania să aibă loc în cursul nopţii. 

Mama Elena cu Mihai

 Cu toate acestea, cînd trenul s-a oprit la Braşov şi la Făgăraş, din spatele obloanelor trase, se putea auzi urale şi imnul regal cântat de manifestanţi. Când am ajuns la Curtici, ultima staţie pe teritoriul român, ni s-au înmânat documentele de călătorie. Acestea conţineau vize de tranzit pentru Ungaria şi Austria. A doua zi am ajuns la graniţa elveţiană. 
 Regele se reîntâlneşte la Lausanne în luna mai cu principesa Ana. Căsătoria lor are loc pe 10 iunie 1948 la Atena, la invitaţia regelui Paul şi a reginei Frederica, suveranii Greciei.

Mihai cu Ana

Principesa  Ana de Bourbon-Parma s-a născut la Paris, la 18 septembrie  1923, ca fiică a principelui Rene de Bourbon-Parma şi a principesei Margareta a Danemarcei. Exilul Regelui Mihai şi a Reginei Ana începe odată cu revenirea de la nunta de la Atena.

Mihai,Ana, Margareta si Elena

El  va dura peste cinci decenii. Până la sfârşitul anului 1948, locuiesc la Florenţa, locuinţa reginei mamă Elena, iar din 1949 la Lausanne, unde se naşte prima fiica, principesa Margareta. Tot la Lausanne se nasc şi principesele Elena, în 1951 şi Irina, în 1953. Între timp familia se stabileşte în Anglia, unde va locui până în 1956, când s-au întors în Elveţia. Se stabilesc la Versoix un mic oraş pe malul lacului Leman, la câţiva km. de Geneva. Aici au locuit peste 45 de ani şi tot aici se află pentru moment casa familiei. Principesa Sofia s-a născut la Atena, în 1957, iar principesa Maria La Copenhaga în 1964. Cele cinci fiice ale Regelui au fost botezate în religia ortodoxă. Ele au crescut în Anglia şi în Elveţia. Copilăria lor este legată de casa de la Versoix denumită ,,Vila Fantasia’’.

Principesa Margareta, născută la Lausanne–Elveţia, în 1949 la 26 martie. Principesa Moştenitoare Margareta a Romaniei, este fiica cea mare a Majestăţilor Lor Regele Mihai şi Regina Ana. Este succesorul desemnat al Regelui, în toate prerogativele. În 1990 împreună cu Regele Mihai, Principesa Margareta pune bazele Fundaţiei Principesa Margareta a României. Fundaţia dezvoltă şi susţine programe care: -îmbunătăţesc condiţiile de viaţă ale copiilor, tinerilor, familiilor şi vârstnicilor aflaţi în dificultate, -stimuleaza solidaritatea între generaţii şi creează o punte de comunicare între copii, tineri şi vârstnici, -contribuie la creşterea capacităţii instituţionale a organizaţiilor şi instituţiilor care lucrează cu copii şi vârstnici, -cultivă creativitatea şi talentul local. Este căsătorită cu Radu Duda.

Principesa Elena, cea de-a doua fiică a Cuplului Regal, s-a născut în 1951 la 15 noiembrie, Lausanne-Elveţia. În adolescenţă a făcut parte dintr-un grup coral din Asia de Sud Est, perioadă în care a vizitat India, Malaesia, Singapore, Noua Zeelaanda sau Malta. La întoarcere în Europa, la vârsta de 20 de ani, a lucrat la celebra casă de licitaţii Christie’s din Geneva, unde s-a ocupat de vânzarea de bijuterii şi obiecte de artă. Principesa Elena a lucrat şi ca guvernantă, având grijă de nepoţii unor familii înstărite. În 1982 s-a întors în Anglia unde s-a căsătorit cu Robin Medforth-Mills, de care a divorţat în 1991. În urma căsătoriei s-a născut Nicolae şi Elisabera-Karina.

Principesa Irina, cea de-a treia fiică a Familiei Regale, născută la Lausanne la 28 februarie în 1953 şi-a dorit să-şi dedice viaţa animalelor, în special cailor. Această pasiune s-a născut de când era copil şi avea talentul de a linişti caii speriaţi. În 1973, la invitaţia familiei Gordon, Principesa Irina s-a alăturat echipei care administra ferma de cai pursânge din Alberta, Canada. Aici ea a supervizat creşterea poneilor galezi, cu care a participat la maratoane de trăsuri. Nici Principesa Irina nu a avut noroc în dragoste, ea a divorţat după 20 de ani de soţul său John Kreuger, din Suedia, cu care s-a căsătorit  in 1983. Principesa locuieşte în SUA. Are doi copii: Mihai si Angelica.

Principesa  Sofia,  cea de a patra fiică s-a născut la 29 octombrie 1957, în Grecia. Principesa Sofia a urmat cursurile de Arte Frumoase la Universitatea North Carolina şi de design grafic şi fotografie.  Dintre toate fetele, principesa Sofia a fost cea care l-a supărat cel mai tare pe Regele Mihai, măritându-se, în 1988, la 31 de ani, cu un francez, Alain Biarneix, care îşi inventase un titlu nobiliar şi un supranume, Michel de Laufenburg. Regele nu a fost de acord cu căsătoria şi a decăzut-o din drepturi pe Sofia, printre care şi acela de succesiune la tron, retrăgându-i titlul de Prinţesă de România. În 1999, Sofia a născut-o pe Elisabeta-Maria, dar căsnicia cu Alain Biarneix s-a destrămat în 2002. În 2007, când Casa Regală a adoptat noul statut, Principesa Sofia a fost inclusă pe poziţia a opta a linii de succesiune la tronul României. Dintre toate fetele, Sofia, care trăieşte în Franţa, a fost singura care nu a fost prezentă la manifestările prilejuite de cea de-a 90-a aniversare a regelui Mihai. Principesa Sofia locuieşte împreună cu fiica sa în Franţa.

Principesa Maria, s-a născut 13 iulie 1964 în Danemarca şi este mezina Familiei Regale. A studiat dezvoltarea şi psihologia copilului la Norland Nursery Training College şi pentru o bună bucată de timp a lucrat cu copii la New York. De asemenea, a lucrat timp de un an în domeniul relaţiilor publice, pentru o companie privată. La fel ca şi surorile sale mai mari, Principesa Maria a divorţat de soţul său şi s-a mutat de la New York în Santa Fe, unde este asistent administrativ şi specialist în marketing, în cadrul unui cabinet de acupunctură medicală.

 
După abdicarea Regelui Mihai, 30 dec.1947, Regina mama Elena, trăieşte timp de peste trei decenii la Florenţa, înconjurată de artişti, scriitori, poeţi, bijutieri, arhitecţi horticoli, în mijlocul grădinilor sale de flori şi portocali, a cărţilor şi obiectelor rare. În memoria celor care au cunoscut-o şi au preţuit-o la adevărate sa valoare, Elena a rămas drept una dintre cele mai  distinse personalităţi regale ale secolului. Elegantă, discretă, rafinată, dotată cu un simţ al umorului unanim recunoscut, dar şi cu un spirit critic pe măsură, Elena a stârnit admiraţia unor contemporane remarcabile prin frumuseţea lor, precum regina Maria a Romaniei, care o cataloghează ca ,, adorabilă ’’, în timp ce Marta Bibescu o descrie ca ,,prezentabilă, înaltă, brunetă, cu un  farmec discret şi o fire plăcută care îi atrăgea pe cei din jur’’. 
Constrângerile materiale din ultimii ani de existenţă o determină să renunţe la Vila Sparta de la Florenţa, locuinţa sa de suflet şi să se mute în anul 1980, la Lausanne, unde se stinge din viaţă la vârsta de 86 de ani, la 28 noiembrie 1982.Chiar dacă Regele Mihai este în viaţă, după 81 de ani de monarhie s-a ales praful de această ţară, odată cu trecerea la republica constituţională. Occidentul ne-a întors spatele încă de la terminarea celui de al II-lea Război Mondial, lăsându-ne pe mâna sovieticilor. Acum, chiar dacă sunt destui monarhişti, nimeni nu-i ia în seama.Toţi fug după ciolan. Dacă am scăpat de jugul sovietic acum avem jug occidental!

CASTELUL SĂVÂRŞIN

MARGARETA CU DUDA