CASA RAGALĂ A ROMANIEI -1-

        

 

Regatul României, între 1859 și 1877, a evoluat de la o "uniune personală" a două principate, Moldova și Ţara Românească, sub domnia lui A I Cuza,

la un regat condus de un singur prinț, Carol I de Hohenzollern, care este ales domn al României. În 1877/1878 România își obține independența. Prin tratatele de pace din 1878 de la San-Stefano și Berlin, România obține a patra sa provincie (Dobrogea de Nord), cu județele Tulcea și Constanța. Carol I este încoronat mai apoi ca Rege al Romaniei în 1881. În 1913 Carol I împinge România în al II-lea Război Balcanic, care se va termina prin înfrângerea Bulgariei. Tratatul de la București din 1913 consființește statutul regatului României ca putere regional-balcanică  și, totodată, aduce României o nouă provincie, Dobrogea de Sud, cunoscută sub numele de Cadrilater, cu județele  Durostor  și  Caliacra. După  dezintegrarea  marilor  imperii din  Europa Centrală și de Est, la sfârșitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Regatul României în 1918, formând pentru a doua oară în istoria românilor, după Unirea realizată de Mihai Viteazul în anii 1599-1601, Romania Mare.

Majestatea Sa Carol I, 

Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen - (n. 10 aprilie 1839, Sigmaringen - d. 10 oct. 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele Romaniei. Familia sa, dinastia de Hohenzoolern Sigmaringen, era înrudită cu familia lui Napoleon al lll-lea şi avea relaţii excelente cu acesta. Ion Brătianu a fost politicianul român trimis să negocieze cu Carol și familia acestuia posibilitatea ca prințul Carol să vină pe tronul României. Domnia lui Carol I a început, de fapt, în aprilie 1866, odată cu intrarea sa în țară. Proclamat domnitor al Romaniei în ziua de 10 mai 1866, rămâne cu acest titlu până în 26 martie 1881, când este proclamat rege, devenind astfel primul rege al României.A fost primul monarh din dinastia Hohenzoolern-Sigmaringen, al cărei nume se transformă, începând cu Regele Ferdinand I, în Casa Regală de Romania, dinastie care va conduce țara până la proclamarea Republicii Populare Romania în 1947. Când a fost ales principe al României, Carol nu era căsătorit și, conform constituției române, aprobată de el însuși, nu avea voie să se căsătorească cu o femeie de origine română.

In 29 decembrie 1843, in Castelul Monrepos din Neuwied, in Germania, (astăzi în unul din cele 16 state federale ale Germaniei, Renania-Palatinat) Principesa Maria de Nassau, fiica cea mare a ducelui de Nassau si sora Marelui Duce de Luxemburg si a Reginei Suediei, îi dadea nastere lui Elizabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied. Fiica Principesei si a lui Hermann, Prinţ de Wied avea să devină prima Regina a Romania în 1881, după recunoaşterea Romaniei ca regat, datorită căsătoriei cu Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, mai târziu Regele Carol I al Romaniei. În 1869, principele Carol a inițiat o călătorie  în Germania, pentru a-și găsi o mireasă. În final, a întâlnit și luat de soție pe Elisabeta de Neuwied (3 nov. 1869). Mariajul lor a fost unul dintre cele mai puțin potrivite, el fiind un bărbat rece și calculat, iar ea o visătoare notorie. Au avut doar un copil, principesa Maria, născută pe 27 august 1871 și decedată pe 28 martie 1874. Aceasta a dus la o înstrăinare a celor doi membri ai cuplului regal, Elisabeta nereușind să-și revină complet din trauma pierderii unicului copil.Regele Carol a fost descris drept o persoană rece. Era permanent preocupat de prestigiul dinastiei pe care o fondase. Soția sa, Regina Elisabeta, îl caracteriza ca „o persoană care își poartă coroana și în somn”. Era foarte meticulos și încerca să își impună stilul fiecărei persoane care îl înconjura. Deși era foarte devotat sarcinilor sale de rege al României, niciodată nu și-a uitat rădăcinile germane.

În timpul domniei sale, țara a obținut independența deplină față de Imperiul Otoman, după un război efectiv intens, modern și foarte eficace, 1877 -RĂZBOIUL PENTRU INDEPENDENŢĂ. Tot în timpul domniei lui Carol I, în urma celui de-al doilea război balcanic, terminat prin Tratatul de la Bucureşti, din 1913, România obține partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul, de la Bulgaria.

După războiul ruso-turc, Romania a câştigat Dobrogea, iar Carol I a ordonat ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavoda, care să lege noua provincie de restul ţării.

A construit în munţii Carpaţi castelul Peleş, care a rămas şi acum una dintr cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării.Tot acum au fost construite primele universităţi, la Iaşi şi Bucureşti. Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz și Karel Liman În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur, de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.

În 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleșului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Castelul are 160 de camere şi mai multe intrări şi scări interioare. Turnul central măsoară 66 de metri înălţime. Pe lângă Peleşul propriu-zis, în zonă au mai fost înălţate încă două construcţii mai mici, Pelişorul şi Foişorul. În timpul războiului din 1877, Regina Elisabeta a înființat spitale, servicii de ambulanță și îngrijire și a procurat medicamente pentru răniți. Regina Elisabeta s-a implicat energic în sprijinirea artelor și a societății filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri și în gestionarea actelor caritabile . Regina a avut și inițiativa de a identifica potențialul meșteșugurilor românești. Ea însăși se înveșmânta adesea în portul național românesc, socotit până atunci strai al țăranilor, și a încurajat doamnele din suita ei să facă la fel, dându-i astfel o valoare socială deosebită.

Regina a organizat la castelul regal de la Sinaia un centru de meșteșuguri naționale. A încuraja tinerii talentați să studieze prin intermediul unui program de burse. Regina s-a înconjurat cu artiști în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu  și a sprijinit financiar pictorul Nicolae Grigorescu și poetul Vasile Alecsandrii. Elisabeta a fost conștientă de beneficiul major al turismului într-o  țară care nu era încă în circuitul turistic internațional. A inițiat în acest domeniu o campanie susținută de publicitate pentru a-și face cunoscută în străinătate țara sa adoptivă. Trenul Orient Expres făcea o haltă la Sinaia  și  călătorii erau găzduiți  la castelul  regal. A fost poetă și prozatoare, o admiratoare sinceră a poetului  Mihai Eminescu. A fost supranumită regina scriitoare: a scris poeme, basme, povestiri, romane.

Pseudonimul literar al reginei Elisabeta a României era Carmen Sylva, ceea ce se traduce din limba latină prin „Cântecul pădurii”. În 1909, Regina Elisabeta a înființat „Azilul orbilor Regina Elisabeta” pe strada Vatra Luminoasă din București, care funcționează și în prezent, acest centru având un liceu pentru cei cu deficiențe vizuale, o școală postliceală sanitară. Domnia îndelungată a lui Carol I a ajutat la dezvoltarea rapidă a statului român.  Dar, spre sfârşitul domniei sale şi începutul Primului Război Mindial, regele dorea să intre în război de partea Puterilor Centrale sau tripla alianţă (Germania, Austro-Ungaria, Italia) în timp ce opinia publică era de partea Antantei sau tripla înţelegere (Franţa, Imperiul Britanic, Imperiul Rus). Carol a semnat un tratat secret în 1883, care lega Romania de  Tripla Alianţă şi deşi tratatul trebuia activat doar în cazul în care Rusia ar fi atacat unul din membrii tratatului, Carol era convins ca cel mai  onorabil ar fi întrarea Romaniei în război de partea Imperiului German Domnia îndelungată a lui Carol I a ajutat la dezvoltarea rapidă a statului român.

Lipsa de urmaşi a cuplului regal al Romaniei a făcut ca Prinţul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele lui Carol, să devină următorul la tronul Romaniei. În oct. 1880 Leoplod renunţă la tronul ţării în favoarea lui Wilhelm, fiul său cel mai mare. Acesta,la rândul său, în 1888 renunţă la tronul Romaniei în favoarea fratelui său mai mic, Ferdinand, care va deveni principe de Romania, moştenitorul tronului şi mai apoi regele Romaniei, (al doilea rege al Romaniei) în ziua de 10.10.1914, la moartea  unchiului  său, Carol I. După 48 de ani de domnie ( cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti ), Carol I, moare în 1914 la 10 octombrie la vârsta de 75 de ani. Regina Elisabeta moare doi ani mai târziu la 18 ferbruarie 1916, la vârsta de 73 de ani. Sunt înmormântaţi la Mânăstirea Curtea de Argeş.

Mănăstirea Curtea de Argeș este și necropolă regală, începând cu anul 1914, aici fiind înmormântați regii și reginele României: Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria, precum și Carol al II-lea nu însă şi regina  Mamă Elena, care este înmormântată la Lausann, Elvetia.

Ferdinand I,

 Rege al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 24 aug. 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927, Sinaia) este al doilea fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern, care era fratele mai mare al Regelui Carol I şi al Principesei Antoaneta, infanta Portugaliei. In 1889, la vârsta de 24 ani, dupa terminarea studiilor, s-a stabilit la Bucuresti pentru a-şi putea îndeplini atribuţiile de moştenitor al tronului Romaniei. În 1889, Parlamentul României îl recunoaște ca prinț al României. Guvernul român nu a cerut convertirea sa de la catolicism la ortodoxism, însă a cerut ca viitori copii să fie ortodocși, religia de stat a României. După o idilă cu poeta Elena Văcărescu, domnişoară de onoare a Reginei Elisabeta, relaţie întreruptă prin intervenţia Consiliului de Miniştri, care a reamintit Principelui că nici un membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu Principese de origine străină,

Ferdinand s-a însurat  cu Maria de Edinburg, din Familia Regală a Angliei. Regina Maria a României,(n. 29 0ct. 1875, Eastwell Park, Kent,Anglia — d. 18 iule 1938, Sinaia) a fost inițial Principesă de Edinburg. A fost fiica ducelui Alfred de Saxa , cel de al doilea fiu al Reginei Victoria, mama sa a fost Marea Ducesă Maria Alexandrovna, unica fiică a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Viitoarea regină a Romaniei avea o descendenţă ilustă, bunica sa fiind regina Victoria a Angliei, iar vărul său primar era Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Maria Alexandra Victoria s-a logodit la 16 ani cu Prințul Ferdinand de Hohenzollern, moștenitor al tronului României. In 1891, cu complicitatea ducesei de Edinburgh şi a lui Wilhelm al II-lea, împăratul Germaniei, Maria îl cunoaşte pe Ferdinand. Primele întâlniri se sondează cu eşecuri deoarece prinţul moştenitor Ferdinand este extrem de timid. În primăvara anului 1892 ducesa de Edinburgh organizează la Munchen o petrecere, unde Ferdinand era invitat.
Împins de la spate de ducesa şi împaratul Germaniei, Ferdinand se hotaraşte să ii ceara mâna tinerei prinţese britanice. Tatăl Mariei nu a fost deloc consultat în legatură cu posibila căsătorie a fiicei sale cu prinţul moştenitor al Romaniei. În mai 1892, este celebrată la Posdam, logodna Mariei cu Ferdinand, la care va fi un absent de marcă, tatăl logodnicei, care astfel îşi manifesta dezacordul faţă de această uniune. În Anglia, vestea logodnei prinţesei a provocat indignare, acest fapt se desprinde din comentariile care s-au făcut la curtea britanica.

Căsătoria a avut loc la 29 dec 1892 ,sub privirile mulțumite ale lui Wilhelm al II-lea şi în faţa unui numar mare de prinți germani, ruşi şi englezi. Maria este verişoară de gradul trei cu Ferdinand.  Tânăra pereche a intrat în Romania prin Transilvania, pe care au traversat-o de la vest la est. Cuplul a intrat în Regat prin Predeal. O mulțime numeroasă s-a strâns pentru a o vedea pe noua prințesă moştenitoare, despre care se spunea ca este foarte frumoasă. Unul dintre exponatele Muzeului Național al României, o cupă de argint oferită de municipalitatea Capitalei, amintește de acest eveniment; piesa are gravată inscripția: „Bine ai venit mireasă de Dumnezeu aleasă spre a patriei cinstire Ianuarie 1893“. În 1914, Ferdinand a devenit Rege al României, la 49 de ani, depunând juramântul solemn și promițând că va fi "un bun român".

În 1916, pe 14 august, a prezidat Consiliul de Coroană în cadrul căruia s-a luat o hotărâre dramatică: intrarea României în război împotriva țării sale natale, Germania. Cu tot entuziasmul românilor, situația de pe câmpul de luptă nu a fost favorabilă, o bună parte din teritoriul României fiind ocupat de către trupele Puterilor Centrale. Ferdinand și întregul guvern român s-au refugiat, în noiembrie 1916, la Iaşi. În cursul anului 1918, anul de naștere al României Mari, Ferdinand s-a întors la București în fruntea armatei, trecând pe  sub Arcul de triumf, întâmpinat fiind, de o populaţie entuziastă. Ferdinand  a fost încoronat  rege al României  Mari  printr-o  ceremonie spectaculoasă, în ziua de 15. 07. 1922 la Alba Iulia. După ce işi aşează pe cap coroana de oţel, primită de la preşedinţii camerelor parlamentare, suveranul pune apoi coroana de aur pe capul soţiei sale ingenunchiate. Imediat salve de tun au anunţat că primul suveran al tuturor romanilor a primit consacrarea religioasă a funcţiei sale. REGELE FERDINAND cu REGINA MARIA au avut şase copii: Despre viaţa de familie a perechii Ferdinand - Maria s-a vorbit mult încă din perioada in care cei doi erau doar principi. Dacă paternitatea primilor doi copii - Carol şi Elisabeta - nu a fost pusă sub indoială, in schimb despre Maria Mignon se spunea că este fiica Mariei cu tănărul ei aghiotant, locotenentul Gheorghe Cantacuzino, preşedintele de mai tărziu al partidului Totul pentru Ţară. Şi despre cel de-al patrulea copil, Nicolae, s-a spus că ar fi fost copilul Mariei cu un alt bărbat, miliardarul Waldorf Astor. Alt bărbat din viaţa Mariei a fost prinţul Barbu Ştirbei, Ileana (născută in 1908) fiind bănuită a fi copilul celor doi. la fel şi ultimul copil, Mircea (1914), mort la doar trei ani. Se spune că o perioadă Ferdinand s-a consolat, la rândul lui, cu prinţesa Martha Bibescu, care i-a dedicat după ani un portret plin de dragoste.

Majestatea Sa Carol al II-lea,
primul copil al cuplului regal, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 15 0ct. 1893- d. 4 aprilie 1953) a fost rege al Romaniei între 8 iunie 1930 și 6 sept. 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut și sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand și folosit de Carol după ce a fost dezmoștenit și radiat din Casa Regală  (între 1925 și 1930).

Majestatea Sa Elisabeta,

al doilea copil al cuplului regal, Regina Elenilor, Principesă a României, Principesă de Hohenzollern (n. 12 oct. 1894, Sinaia- d. 15 nov. 1956  Cannes) născută Principesă a României, a fost fiica cea mai mare a Reginei Maria  și a Regelui Ferdinand. Cel de-al doilea copil al cuplului regal , era după mărturiile epocii, „una dintre cele mai ciudate prințese din Regatul român”. Fire sensibilă și capricioasă, extrem de cultivată, Principesa Elisabeta a rămas în amintirea contemporanilor săi ca o adevărată enigmă. Lisabeta cum i se spunea în familie, se căsătoreşte pe 27 februarie 1921 cu prinţul moştenitor George al Greciei, devenind peste un an regină. Divorţează în 1935 stabilindu-se în Romania până în ianuarie 1948, când este nevoită să părasească definitiv ţara  împreună cu ceilalţi membrii ai familiei regale . Viaţa în exil şi-o petrece la Cannes în Franţa, şi unde va muri în 1956 la vârste  de 62 de ani.

Majestatea Sa Maria,
al treilea copil al cuplului regal, Regina Iugoslaviei, Principesă a României, Principesă de Hohenzollern (Marie von Hohenzollern-Sigmaringen, ( n. 6 ianuarie 1900, Gotha – d. 22 iunie 1991) cunoscută și ca Regina Marija a fost soția regelui Alexandru I a Iugoslaviei. În familie era numită Mignon spre a fi deosebită de mama sa. S-a căsătorit cu regele Alexandru I al Iugoslaviei pe 8 iunie 1922.  Maria și Alexandru au avut 3 băieţi:Prinţul Petru (1923 – 1970), Prinţul Tomislav(1928– 2000), Prinţul Andrei (1929 – 1990) A devenit regina mamă a Iugoslaviei, după asasinarea regelui Alexandru I al Iugoslaviei la Marsilia în 1934. Cel mai mare fiu al ei a devenit rege sub numele de Petru al II-lea al Iugoslaviei, ultimul suveran iugoslav. Maria a murit în exil la Londra, pe 22 iunie 1991 și a fost înmormântată la "Royal Burial Ground".

Alteța Sa Regală Nicolae,

Principe al României, Principe de Hohenzollern a fost cel de-al doilea fiul al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria (n. 15 auguast 1903, Sinaia - d. 9 iunie 1978, Lausanne) a fost fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea și unchi, după tată, al Majestății Sale Regale, Regele Mihai. El și-a petrecut întreaga existență princiară în umbra Coroanei Regale a României, jucând un rol mai activ doar între anii 1927-1930  când a făcut parte din Consiliul de Regenţă ce conducea țara in locul regelui minor Mihai I. A murit la vârsta de 75 de ani, departe de țară, după patru decenii de exil forțat.

Alteţea sa  Imperială şi Regală Ileama,

Arhiducesă a Austriei, Principesa de Habsburg-Toscana, Principesă a Romaniei, Principesă de Hohenzollern (n. 5 ianuarie 1909 Bucureşti - d. 21 ianuarie 1991, Pennszlvania ) a  fost fiica cea mică  a Regelui Ferdinand şi a Reginei  Maria. În vara anului 1930, însoțind-o pe Regină într-o vizită în Spania, Principesa îl întâlnește la Barcelona  pe Arhiducele Anton de Habsburg, „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins“ cu care se va căsători. Cerimonia căsătoriei are loc la Castelul Pelişor, 1931 pe dată de 26-27 iulie, la vârsta de 22 de ani. Pentru că tatăl ei murise în 1927, a fost condusă la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea. A fost ultima căsătorie oficială încheiată în țară pentru un membru al familiei regale române. Ileana a avut şase copii, doi băieţi şi patru fete. În 1954 mariajul cu Arhiducele Anton s-a terminat prin divorț. În același an principesa s-a recăsătorit, cu Ștefan Isărescu în Newton, Massachusetts, mariaj terminat în 1965 prin divorț. În 1959 s-a alăturat Bisericii Ortodoxe Române și sub numele de Maica Alexandra a devenit stareța mănăstirii cu hramul "Schimbarea la față" din Ellwood City, Pennsylvania, până la moartea sa în 1991. După căderea regimului Ceauşescu, Maica Alexandra a vizitat România în septembrie 1990, la vârsta de 81 de ani și suferindă. Câteva luni mai târziu, la 21 ianuarie 1991, a murit la Spitalul St.Elizabeth din Youngstown, Ohio,

Alteța Sa Regală Mircea,

Principe al României, Principe de Hohenzollern (n. 13 ianuarie 1913 - d.2 nov. 1916). Oficial, Mircea a fost cel de-al treilea băiat și cel mai mic copil al Reginei Maria şi al Regelui Ferdinand. Unii ziariști ai epocii, și în urma lor unii istorici consideră, însă, că tatăl biologic a lui Mircea ar fi fost Prințul Barbu Ştirbei. Aceștia  se bazează pe observația faptului că Mircea și Prințul Știrbei aveau ochi de culoare neagră, în timp ce Regina Maria și soțul ei, Regele Ferdinand aveau ochi albaștri. (Ochii albastrii sunt un caracter recesiv. O persoana cu ochi albastri sau verzi, numita homozigot recesiv nu poate transmite culoarea caprui ) Prințul Mircea a murit de febră tifoidă în toamna anului 1916, în plin prim război mondial. După o domnie  ilustră de 13 ani, Ferdinand s-a stins la Sinaia,(20 iulie 1927), la numai 62 de ani, în urma unei lungi suferinţe, pricinuite de un cancer de colon. În timpul vieţii sale, Regele a văzut făurindu-se Romania Mare, a înfăptuit reforma agrară, împărţind pământ ţăranilor, căpătând pentru aceasta şi numele de Rege al Ţăranilor, a promulgat Constiruţia din 1923, lege fundamentală liberală şi democratică. A fost înmormântat la Curtea de Argeş, alături de unchiul său Regele Carl I şi Regina  Elisabeta, pe lespedea sa  de mormânt stând scris:

,,Aici odihneşte robul lui Dumnezeu Ferdinand I, Rege al Romaniei, născut la 24 august 1865, răposat la 20 iulie 1927 la castelul Pelişor. Luând cârma ţării la 11 oct. 1914, a tras sabia la 15 august 1916 pentru dezrobirea românilor de peste vechile hotare, înfăptuind întregirea neamului şi încoronându-se la 15 oct. 1922 la Alba Iulia ca primul Rege al tuturor românilor’’.

Regina Maria a României  moare la vârsta de 63 de ani (18 iulie 1938), a avut ca ultima dorință ca trupul să-i fie înmormântat la mănăstirea Curtea de Argeș, iar inima la reședința de la Balcic. După pierderea Cadrilaterului (1940), inima a fost adusă lângă castelul Bran, a doua reședință a Reginei Maria. În anul 1968, comuniștii au spart cu răngile sarcofagul de marmură și au luat caseta cu inima. Caseta a fost trecută în Tezaurul Istoric al României, iar inima reginei zace pe undeva, într-o cutie de plastic, în subsolul Muzeului naţional de istorie. Ea a fost scoasa in mod abuziv din cutiile de aur în care fusese adăpostită și transformată într-o relicvă. Oamenii din Bran au făcut numeroase apeluri ca inima reginei să fie readusă la locul ei.
                                   
                                         REGELE FERDINAND I cu familia!