Enigme care modifica istoria planetei

In „Fantastica insula a Pastelui”, Francis Maziere relateaza extraordinara dezgropare a unui cap sculptat care nu seamana cu nici unul din insula. Contrar tuturor capetelor de statui descoperite in acel loc, acest cap are barba si ochii cu fatete asa cum poate vedea la statuile japoneze dogu. Şi, un alt fapt nu mai putin remarcabil, doua bare ies literalmente din cap.
Într-o alta parte a lumii, Jacques Bergier si Louis Pauwels relateaza si ei despre imaginile preistorice ale unor fiinte umanoide echipate cu accesorii avand o aparenta tehnica.

In muntii Hunan (Republica Populara Chineza) au fost descoperite reliefuri sculptate in granit reprezentand fiinte imbracate cu combinezoane de scufundatori si de astronauti, ale caror capete se prelungesc in forma de trompa de elefant. Oare aceste trompe nu sunt niste aparate de respirat? Datarea fiintelor cu trompa a fost stabilita la 45000 i.e.n.

La Kottenforst, o padure situata la cativa kilometri de Bonn, se afla un stalp metalic pe care oamenii il numesc de secole omul de fier. Nimeni nu stie de cand dateaza aceasta denumire si nimeni nu a reusit sa explice originea acestui stalp. Trebuie sa spunem ca se ridica la 1,3 m deasupra solului dar – conform estimarilor si masuratorilor efectuate cu magnet – intra in pamant pana la o adancime de 28 m. Partea vizibila prezinta o usoara coroziune superficiala, dar nici cea mai mica urma de rugina. Acest stalp  este amintit prima data intr-un document din secolul al XlV-lea. Era considerat drept borna de delimitare pentru un sat. In imediata apropiere a stalpului exista un sistem de galerii subterane si se observa vestigiile unui apeduct roman. E ciudat faptul ca apeductul nu este indreptat in sensul obisnuit Eifel-Bonn sau Eifel-Koln, ci e orientat exact spre stalpul misterios.
 

La Salzburg a existat mai demult o ciudatenie, despre care J.V. Butlar spune: Cine cunoaste secretul zarului Gurlt? Cel mai ciudat lucru care a fost gasit vreodata intr-un bloc de carbune din tertiar, inchis in acel bloc de milioane de ani! Acest zar aproape perfect a fost gasit in 1885. O dara adanca pleca din centru peste patru fatete. Celelalte doua fatete erau usor bombate. Zarul era facut dintr-un aliaj de otel pe baza de carbon si nichel si cantarea 785 grame. Continutul mic de sulf anula posibilitatea de a fi fost rodul unui fenomen natural. Savantii nu au cazut niciodata de acord asupra posibilei origini a acestui obiect. El a fost expus pana in 1910 in muzeul din Salzburg, dupa care a disparut in imprejurari destul de neclare. Daca zarul respectiv data din tertiar, atunci ma intreb: stiau maimutele sa fabrice otel?
 

In 1972, arheologul englez Walter Bryan Emery a gasit intr-o galerie subterana de langa Sakkara (Egipt) o bucata mare de calcar. A inceput sa sparga cu prudenta blocul si a gasit in interior o statueta a zeului-soare Osiris. In momentul acela lui Emery i s-a facut rau si a cazut jos. Arheologul englez a murit doua zile mai tarziu intr-o clinica din Cairo. Cauza decesului: infarct. Profesorul Emery era cea de-a douazecea victima a „blestemului faraonilor”. Ce forte misterioase au provocat atatea morti inexplicabile? S-ar putea ca aceste vestigii din vechiul Egipt sa poata elibera forme de energie neidentificate pana azi imediat ce te apropii de ele, imediat ce le atingi? Examinarea cu raze X a mumiilor din Cairo a dus la descoperirea unor obiecte ciudate. United Press International a publicat raportul unui grup de arheologi care s-au ocupat de aceasta activitate sub conducerea lui James Harris. Razele X au scos la iveala prezenta unui ochi sacru sub bratul stang al lui Seti I (decedat in 1343 i.e.n.); Tutmes al III-lea (decedat in 1447 i.e.n.) poarta sub bratul drept un aparat despre care cercetatorii spun ca ar fi o brosa de aur, regina Notmet poarta pe piept patru statuete mici si o piatra ovala. Existenta acestor „accesorii” nu a fost banuita niciodata intrucat mumiile sunt unse cu o pasta rasinoasa cu aspect negricios care formeaza in jurul lor un strat gros. Inca nu s-a permis prelevarea acestor obiecte…
 

In epoca in care faraonii isi construiau piramidele pe malul Nilului, istoria inca nu incepuse in Europa. Primele edificii europene sunt megalitii, cei mai celebri fiind megalitii de la Stonehenge (Anglia).
Profesorul Alexander Thom (Oxford), specialist in edificii megalitice, a publicat un articol in care sublinia cunostintele astronomice si geometrice extraordinare ale oamenilor din neolitic. Aceste cunostinte, uitate dupa aceea, vor fi reinventate trei mii de ani mai tarziu!
Concluziile lui Thom sunt confirmate de lucrarile altor savanti, specializati in aceste epoci indepartate. Doctorul Rolf Miiller a demonstrat ca oamenii din neolitic construiau in general in functie de observarea astrilor.
Dar ce ni se spune noua in general despre oamenii din neolitic? Pai ei au inceput sa slefuiasca piatra, sa-i dea o forma mai rafinata, s-o gaureasca ca sa faca topoare. Ei au fabricat primele cutite din piatra si din obsidian, au inceput sa domesticeasca animalele si sa practice agricultura. Ei au riscat sa paraseasca grotele si sa-si construiasca primele locuinte fragile.
Atunci cum sa explicam simultaneitatea contradictorie a unor tehnici atat de primitive si a unei stiinte astronomice si matematice atat de evoluata? Probabil ca stramosii nostri au avut niste profesori excelenti! Şi de unde venisera acesti profesori? Şi daca erau autohtoni, de unde detineau astfel de cunostinte?

Paradoxuri si enigme insolite!
Daca ne gandim numai la banana! Nu, nu este nici pe departe o gluma! Banana spune mai multe probleme decat ne-am inchipui.
Ştim ca acest fruct este raspandit de milenii in toate regiunile tropicale si subtropicale ale globului. Legenda indiana vorbeste despre „minunatul kandali” (tufisul de banana) pe care numitii „manu”, adica spiritele superioare protectoare ale omenirii, l- au adus pe pamant si l-au „implantat” cu ocazia uneia dintre vizitele lor. Numai ca banana nu se prezinta nici sub forma unui tufis, nici sub cea de copac. Banana este o planta anuala care se reproduce numai prin lastari (nu prin insamantare, caci banana nu are seminte). Dar atunci nu este extraordinar ca o gasim in cele mai mici insule din Pacificul de Sud? Cum s-a „nascut” aceasta planta atat de utila nutritiei oamenilor? Cum s-a putut raspandi de jur-imprejurul Pamantului de vreme ce nu are seminte? Oare sa fi fost adusa pe Pamant de acei „manu” despre care ne aminteste legenda indiana, pentru ca stramosii nostri sa beneficieze de ea peste tot acolo unde clima permitea acest lucru?

Indienii uro, care traiesc in asezarile lacustre de pe lacul Titicaca (Bolivia), pretind ca poporul lor este mai vechi decat incasii si ca exista deja inainte de Ti-To-Tu, tatal cerurilor, care l-a creat pe omul alb. Indienii uro sustin sus si tare ca ei nu sunt oameni. Spun ca au sangele negru si ca traiau deja in vremurile in care pamantul era cufundat in intuneric. Nu suntem ca ceilalti oameni pentru ca venim de pe o alta planeta. Rarii supravietuitori ai poporului uro evita orice contact cu lumea exterioara. Ei invoca, cu incapatanare si mandrie diferenta lor, pe care o revendica si o apara ca mostenirea pe care au adus o cu ei atunci cand s-au instalat pe Pamant…

În templul cu fresce de la Tulum (Mexic ), arheologii, specialisti in civilizatia maya (Redfield, Landa, Cogolludo, Roys) au descoperit ceea au numit zeii-albina! in literatura referitoare la mayasi, notiunea de societate de albine, de stup este total inexistenta si totusi, ici si colo, se afirma ca numitii „ah-muzencab” erau marile albine care le conduceau pe celelalte. Reliefurile reprezentand personaje denumite zei-albina nu prezinta nici cea mai mica asemanare cu insecta care poarta acest nume! Se poate vedea o fiinta culcata pe burta, cu coatele departate,cu bratele sprijinite pe sol,parand ca tine cu mainile o carma sau levierele unor comenzi. Picioarele incaltate par ca actioneaza niste pedale. In jurul personajului se, distinge un intreg ansamblu de elemente tehnice care nu si-ar gasi locul in nici un stup!