Civilizații antice și piramide în Antarctica

Știm cu toții că Antarctica era în trecutul îndepărtat, un loc foarte diferit. Cu cei 14 milioane de kilometri pătrați, Antarctica este al cincilea continent de pe planeta noastră și, cu alte cuvinte, este de două ori mai mare decât Australia. A fost descoperita pe 30 Ianuarie 1820 de englezul Edward Bransfield.

Ceea ce trebuie să înțelegem este că în urmă cu aproximativ 170 de milioane de ani, Antarctica făcea parte din Supercontinentul numit Gondwana. Acum 25 de milioane de ani, Antarctica, după cum o știm, s-a desprins treptat de Gondwana.

Potrivit cercetărilor, Antarctica nu a fost întotdeauna rece, uscată și acoperită cu gheață. Din contră, pe parcursul lungii sale istorii, Antarctica a fost situată mai la nord și a experimentat o climă tropicală sau temperată, adică a fost acoperită de păduri și locuită de diferite forme vechi de viață. Ce inseamna asta ?

Ei bine, având în vedere puținul pe care îl cunoaștem despre viața de pe planeta noastră în trecutul îndepărtat, este posibil ca oamenii să fi trăit pe acest continent dezvoltând o societate la fel ca oamenii din Africa, Europa sau Asia. Hărțile vechi, a lui Piri Reis în stânga și a lui Oronteus Finaeus în dreapta, arată clar că Antarctica nu era acoperită de gheață. 
Terenurile Arcticului din emisfera nordică sunt bine cunoscute pentru plantele lor fosile și pentru animalele care au trăit în zonele calde.

"Considerăm că Antarctica a fost întotdeauna o pustie înghețată, dar capacele de gheață au apărut relativ recent în istoria geologică", a declarat Jane Francis de la Universitatea din Leedsla BBC.

Antarctica ar fi putut avea civilizații care o numesc acasă și, dacă s-ar fi întâmplat, în trecutul îndepărtat, locuitorii vechi ai Antarcticii trebuie să fi lăsat în urmă structurile, cum ar fi temple sau chiar piramide.Astăzi, Antarctica este compusă din aproximativ nouăzeci și opt la sută de gheață care are o grosime de peste un kilometru. Așa că imaginați-vă, dacă în trecutul îndepărtat, oamenii vechi locuiau în Antarctica când era acoperit de vegetație și păduri, toată "moștenirea" lor este acum îngropată sub un strat gros de gheață.

Chiar dacă astăzi este nelocuibilă și numai oamenii de știință se angajează în Antarctica, în trecutul îndepărtat ar fi putut fi locul perfect pentru dezvoltarea unei civilizații antice. Oficial, Antarctica a fost "descoperită" în anul 1820 de către o expediție rusească. Dar miturile și speculațiile despre Terra Australis datează din antichitate. În jurul anului 350 î.Hr., Aristotel a scris în cartea sa, meteorologia, despre regiunea Antarctica. Marinus de Tire, un geograf grec, cartograf și matematician, a folosit numele într-o hartă a lumii din secolul al-II-lea Oamenii au crezut în trecutul îndepărtat că a existat un teren numit Terra Australis; un continent uriaș situat în părțile de sud ale planetei, care a fost acolo pentru a oferi un "echilibru" pentru țările nordice din Europa, Asia și Africa de Nord. Această idee a existat încă din vremea lui Ptolemeu, primul secol d.Hr.  "Acum 100 de milioane de ani și Antarctica a fost acoperită de păduri tropicale luxuriante, asemănătoare cu cele existente în Noua Zeelandă", a declarat Dr. Vanessa Bowman de la Universitatea din Leeds.

Expedițiile către Antarctica sunt extrem de dificile și costisitoare. Fără echipamentul adecvat, o ființă umană nu ar rezista foarte mult pe acest continent glacial. Acest lucru face foarte dificilă căutarea dovezilor structurilor vechi din cel mai sudic continent de pe planeta noastră. 

Potrivit mai multor site-uri web (vocea Rusiei și Science Ray), un grup de oameni de știință europeni și americani au întâlnit structuri piramidale în Antarctica. Potrivit unui articol de la Scienceray.com, o echipă compusă din 8 exploratori a descoperit cel puțin trei piramide artificiale care "pătrundeau" prin gheața topită a Antarcticii.

Este posibil ca Antarctica să fi fost destul de caldă în trecut, pentru a avea într-adevăr o civilizație antică. Dacă o cultură avansată s-a dezvoltat acolo, este posibil să existe încă niște structuri care sunt îngropate sub gheață. Geologii care au privit imaginile, sugerează că aceste forme "piramide" sunt doar formațiuni naturale.

Dar dacă sunt piramide ascunse sub straturile groase de gheață din Antarctica ? O astfel de descoperire ar schimba modul în care privim istoria noastră, pentru totdeauna. De la descoperirea Piramidelor din Antarctica, numeroase teorii au fost propuse de ufologi, teoreticieni și cercetători străini, care încearcă să explice ce sunt aceste structuri. În timp ce există oameni care cred că Antarctica găzduiește multe baze secrete "extraterestre", alții cred că formațiunile care au fost etichetate ca piramide nu sunt decât formațiuni geologice naturale. Însă Antarctica a fost un continent verde, acoperit cu vegetație în trecut. Știm foarte puțin despre istoria antică și întâlnim ceva nou, care indică faptul că oamenii trăiesc pe Pământ de mai mulți ani decât am fost oficial informați.

 Dacă o civilizație antică s-a dezvoltat în Antarctica în trecutul îndepărtat ? Ce se întâmplă dacă există structuri ascunse sub straturile groase de gheață ? Ce-ar fi dacă o civilizație antică, care este necunoscută pentru noi, s-a dezvoltat de fapt pe continentul pe care noi îl numim astăzi Antarctica și au construit o civilizație înfloritoare care a existat până când condițiile meteorologice s-au schimbat drastic. Este foarte posibil ca, într-un anumit moment, cercetătorii să găsească dovezi reale ale structurilor antice create de om pe continentul glacial. Desigur, pentru ca să se întâmple asta, o mulțime de gheață ar trebui să se topească și dacă toate ghețurile Antarcticii s-ar topi, apele mărilor și ale oaceanelor s-ar ridica cu aproximativ 60 de metri, ceea ce ar fi catastrofal pentru unele linii de coastă de pe planeta noastră. Potrivit cercetătorilor, în ultimii 50 de ani, Antarctica s-a încălzit cu 2,8 grade Celsius, încălzire care este mai rapidă decât în orice altă parte a lumii. Acest lucru înseamnă că, dacă această încălzire ar continua să fie neabătută, este foarte probabil ca în viitor să vedem reapariția ”Antarcticii Tropicale”.

Încălzirea globală din ultimii 50 de ani a dus la o diviziune a Antarcticii în două, conform căreia Occidentul se încălzește mai puternic decât Estul.

UNBOXING & REVIEW - Samsung Galaxy J5 2017

                    

DIALOG IMAGINAR ÎNTRE STĂPÂNUL ÎNTUNECAT AL LUMII ŞI UN SUPUS SLUJBAŞ

-Mare STĂPÂN, al omenirii, cel de nimeni văzut, dar de toți ascultat, avem o mare problemă. 

-Spune, te ascult !

-La gurile Dunării trăiește un popor afurisit, avem mari probleme cu ei, sunt prea rezistenți. Sunt un popor vechi de când lumea, origini sănătoase, sunt oameni inteligenți, puternici, trăiți în aer curat și cu apă curată, au o imunitate de fier, cu ei nu merge precum la ceilalți. Am urmat planul întocmai, îi conduc ai noștri, le-am distrus țara, industria, i-am făcut sclavi în țara lor, i-am dezbinat, i-am promovat pe cei mai nedemni dintre ei, i-am umilit, i-am făcut să plece în toată lumea, dar cu toate astea rezistă. 

-I-ați ”reeducat” ? 

-Da STĂPÂNE, tot sistemul de educație e praf, le-am alterat cunoașterea, toate ”învățăturile” sunt aranjate, i-am umplut de proști cu diplome, a funcționat din plin. 

-Le-ați otrăvit hrana ?

-Le-am otrăvit STĂPÂNE, de la chimizare agricolă cu cele mai tari otrăvuri, la ”E”-uri alimentare în toată hrana procesată, se supun întocmai la ”Codex Alimentarius”. 

-Le-ați otrăvit apa, le-ați distrus toate izvoarele de apă naturală, de apă vie? 

-Le-am otrăvit STĂPÂNE, le-am distrus toate izvoarele naturale, doar apă îmbuteliată sub controlul nostru, devitalizată și ”îmbogâțită” cu ce trebuie: clor, fluor, metale grele, tot. Am reușit să băgâm în apa lor freatică cele mai toxice și radioactive substanțe, prin fracturare hidraulică STĂPÂNE, a mers la fix, chipurile prospectam.

-Le-ați otrăvit aerul, le-ați distrus pădurile ? 

-Le-am ras toate pădurile și încă o mai facem, iar chemtrails la greu STĂPÂNE, tot cerul e plin de aburul otrăvitor. 

-Să nu mai fie nimic natural nealterat, nepângărit, neotrăvit sau nemodificat genetic. 

-Le-am distrus toate semințele naturale, acum toată agricultura lor și tot ce plantează în grădină e de ”la noi”, modificate genetic. Zootehnie nu prea mai au, iar ce mai e, e cu soiuri de ”la noi”, iar restul primesc direct de afară.

-Ce rată aveți ?

-Slab stăpâne, sub 25% reducerea populației, dar perspective sunt, au deja cea mai mare rată a cancerelor. 

-Puțin, foarte puțin !

-Știu STĂPÂNE, de asta suntem îngrijorați, ăștia sunt prea rezistenți, mânâncă otravă și nu crapă, nu știu ce organisme au, dar prea puțin din ortăvurile noastre ajung în sângele lor. 

-Asta e, băgați-le otrava direct în sânge !

-Direct, dar cum STĂPÂNE ?

-Prin vaccinuri idiotule, dar ai grijă să fie toți vaccinați ! Băgați mai întâi frica-n ei, epidemii, cazuri emoționante intens mediatizate, știți voi. 

-Ești un geniu STĂPÂNE, așa vom face, avem pe-ai noștri sau corupți de-ai lor peste tot, o să pregătim o lege a vaccinării obligatorii, o să-i otrăvim pe toți, le alterăm iremediabil ADN-ul, să nu mai fie nici urmă de această rasă. O să reușim STĂPÂNE, în sfârșit o să avem un teritoriu liber la gurile Dunării. 

-Da’ ce facem cu corupții lor, ca să nu vorbească după ?

-Scăpați și de ei după, da’ la cât i-am dresat, cred că o să ceară singuri să se vaccineze, ca marea majoritate a populației. Dacă nu, știți voi, după ce ne-am folosit de ei ...

Slujbasul disciplinat

Sursa: de la lume adunate ... 

Publicat de mihaela tristar

"Cântă Cucu-n Bucovina" la Beijing - interpretat de 2 chinezi și un ceh

                          

ZIUA CRUCII

Credincioşii ortodocşi, greco-catolici şi romano-catolici prăznuiesc în 14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci. Este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor şi, în orice zi ar cădea, este praznic şi post. Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a fost instituită în urma a două mari evenimente: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Hristos şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea Crucii de la perşi în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius. Acesta a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor, la 14 septembrie 630. Biserica a rînduit sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a Domnului Iisus Hristos la 14 septembrie, în amintirea zilei cînd a fost redescoperită, pe Golgota, de către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Aceştia au găsit nişte cruci şi, neştiind care este Crucea Domnului, au atins, la îndemnul îngerului, crucile de trupul unei femei moarte. Atunci cînd a fost atinsă cu Sfînta Cruce, femeia a înviat. Crucea a fost înălţată pentru a fi văzută de mulţime şi, de atunci, acest praznic a fost trecut între sărbători. Astăzi, fragmente din lemnul sfînt se află la Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol şi Muntele Athos. Cea mai mare bucată este la Mănăstirea Xiropotamou, din Sf. Munte Athos. Dar chiar dacă astăzi ne-au rămas doar fragmente ale Sfintei Cruci, simbolul crucii este neştirbit. Făcîndu-ne cruce, evocăm patima mîntuitoare pentru lume a lui Iisus.

    Crucea pe care a fost răstignit Iisus, găsită printr-o minune

Primul mare împărat creştin, Constantin cel Mare, trăia cu dorinţa de a afla Crucea pe care fusese răstignit Mîntuitorul, pentru aceasta el trimiţînd-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena. În decursul timpului, peste locul unde se spunea că se află îngropată Crucea, fusese construit un templu păgîn. După dărîmarea acestuia, au fost găsite trei cruci, iar alături de ele o inscripţie pe care scria „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor“. Neştiindu-se însă care este crucea pe care fusese răstignit Hristos, a fost adusă o femeie bolnavă, pe moarte, care la atingerea uneia dintre cele trei cruci s-a însănătoşit. Astfel, printr-o minune, a fost aflată Crucea pe care fusese răstignit Hristos. Constantin cel Mare a zidit în acel loc o biserică, Biserica Învierii Domnului, sfinţită la 13 septembrie 335. A doua zi, la 14 septembrie, episcopul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfîntul lemn al Crucii Răstignirii, pentru ca toţi cei de faţă să-l vadă.  Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, Înălţarea Sfintei Cruci se marchează cu post, pentru că ne aduce aminte de Patimile şi de Moartea Mîntuitorului Hristos. Astăzi, pămîntul „se închide“. Potrivit tradiţiei populare, de Ziua Crucii, pămîntul „se închide“ pentru plante, insecte şi reptile, adică toate gîngăniile şi şerpii intră în pămînt unde iernează pînă la Alexii (17 martie). Şerpilor care au muşcat oameni nu li se permite acest adăpost, astfel ei vor putea fi ucişi în această zi pentru a li se şterge păcatul. Nu se taie lemne pentru ca să nu intre şarpe în casă. Este şi ultima zi în care se culeg buruieni de leac pentru că „pămîntul se usucă“, plantele rămase sînt considerate necurate.

În sudul ţării, unde sărbătoarea se numeşte Cîrstovul Viilor, se începe culesul viilor şi se bat nucii. La cules se lasă păsărilor ultimul buştean al viei considerat „strugurele lui Dumnezeu“. Tot astăzi se pomenesc morţii şi se împart alimente şi vase de ceramică.                   

Ziua crucii (14 septembrie) este data ce vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei. Principalele obiceiuri si practici de schimbare a anotimpului calduros (vara) cu unul rece (toamna) sunt concentrate in jurul echinoctiului de toamna si se manifesta cu ocazia unor sarbatori religioase sau populare ce ating maximul la Ziua Crucii. Calendarul popular consemneaza aceasta zi si sub alte denumiri cum ar fi Carstovul Viilor sau Ziua Sarpelui. Sub prima denumire, ziua este cunoscuta mai ales in zonele deluroase si sudice ale tinutului, in zonele viticole, marcand inceputul culegerii viilor, iar sub denumirea de Ziua Sarpelui este cunoscuta pretutindeni. Acum se crede ca serpii si alte reptile incep sa se retraga in ascunzisurile subterane, hibernand pana in primavara urmatoare, la 17 martie ( Alexiile ). In lumea satelor inca se mai crede ca serpii, inainte de a se retrage, se strang mai multi la un loc, se incolacesc si produc o margica numita "piatra nestemata", folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor. De Ziua Crucii se strang ultimele plante de leac (boz, micsunele, matraguna, navalnic) ce se duc, impreuna cu buchetele de flori si busuioc, la biserica, pentru a fi puse in jurul crucii si a fi sfintite. Plantele sfintite se pastreaza, apoi, in casa, la icoane sau in alte locuri ferite, fiind folosite la nevoie in vindecarea unor boli sau sunt utilizate la farmecele de dragoste (navalnicul). Se considera ca acum florile se plang una alteia pentru ca se usuca si mor iar cele ce infloreau dupa aceasta zi (brandusa de toamna) erau socotite flori ale mortilor.Busuiocul sfintit de Ziua Crucii se punea in vasele de apa ale pasarilor, pentru a le feri de boli, in lautoarea fetelor, pentru a nu le cadea parul, si la stresinile caselor, pentru a le feri de rele, in special de trasnete.In aceasta zi, in Bucovina se savarseau acte ritualice cu scop apotropaic sau fertilizator. De exemplu, oamenii atarnau in ramurile pomilor fara de rod vite de castraveti si cruci de busuioc sfintit crezand ca, in modul acesta, vor beneficia de rod bogat in toamna viitoare.